Stephen Kampa

Nu mai țin minte acum câtă vreme am descoperit poezia lui Stephen Kampa, dar cert e că mi-a plăcut mult. Poemul ăsta poate în mod special.

Las aici site-ul lui, unde puteți găsi mai multe informații despre el, precum și alte poeme.

https://stephenkampa.com/

Poemul în engleză poate fi citit aici: https://rattle.com/how-to-meet-the-love-of-your-life-a-basic-guide-by-stephen-kampa/

Cum să-ntâlnești iubirea vieții tale: un ghid de bază

 

                              Stephen Kampa

                                    

Sunt mai multe feluri în care poți să întâlnești iubirea vieții tale și niciunul

nu e potrivit pentru toată lumea. Acest ghid simplu

oferă exemple ale unor moduri în care

ai putea întâlni iubirea vieții tale.

 

Capitolul 1: Cu privire la personalitate

 

Un mod în care poți întâlni iubirea

vieții tale este să te trezești deodată într-un centru

de cercetare abandonat, specializat în robotică,

tocmai când o ciupercă conștientă interesată de robotică s-a infiltrat

în clădire și a început să creeze fungoboți teriomorfi

ca să cucerească lumea. Dacă dai de cineva

în clădire care nu e robot, și supraviețuiți amândoi

evadării din unitate printre explozii,

persoana cu care ai scăpat va fi iubirea

vieții tale. PONT: Ar fi bine ca partenerul tău de fugă

să nu fie nici o ciupercă.

 

Capitolul 2: Cu privire la valori

 

Un alt mod în care poți întâlni iubirea vieții tale

este să te învârți pe lângă niște oameni bine îmbrăcați,

care arată de parcă ar purta arme. Șansele sunt ca cineva să fie

spion și, dacă stai prin preajmă îndeajuns, acel cineva

va începe să facă chestii de spion, cum ar fi să împuște grămezi de

oameni dispensabili, să bea multe băuturi scumpe, să arunce în aer

supercomputere, centrale electrice și/sau câte-un versant,

și pentru că te afli și tu pe-acolo, acest spion

se va simți obligat fie să te protejeze, să te împingă la pământ

înaintea exploziilor și să-ți atingă excitabilele când

totul s-a terminat, fie să te împuște. Dacă noua ta combinație

nu te împușcă, e un spion al forțelor binelui și iubirea

vieții tale. PONT: Cel mai simplu mod de a diferenția

spionii buni de spionii răi e că spionii buni

nimeresc mereu ținta.

 

Capitolul 3: Cu privire la ce duci cu tine

 

Încă un mod în care poți să întâlnești iubirea

vieții tale este călătoria în timp. Fie că faci asta

împreună cu iubirea vieții tale

sau în căutarea iubirii vieții tale, călătoria în timp asigură

descoperirea iubirii vieții tale, nu în ultimul rând pentru că anumite

variațiuni ale călătoriei în timp îți permit să ajungi

la destinație doar dezbrăcat. Când dai buzna în trecut dezbrăcat,

printre atâtea perturbări electrice, explozii

și dislocări spațiale, care distrug uneori orice

ar fi ocupat acea parte a continuumului spațiu-

timp înainte să dai tu buzna dezbrăcat, lași

o incredibilă impresie asupra oricui n-a fost

dislocat spațial și te vede dezbrăcat. Dacă călătorești prin timp

și reușești să nu te evapori complet, și nici lumea din care vii, când introduci

pe axa timpului, într-o poziție precedentă, o nouă variabilă, chiar și

cea mai mică dintre ele putând altera axa,

așa cum un agent de asigurări din Slippery Rock

poate strănuta un tsunami în cealaltă jumătate a lumii,

atunci oricine ți se alătură în această călătorie va fi

iubirea vieții tale. PONT: Când călătorești

în viitor, nu ai de ce să-ți faci atâtea griji, dat fiind că

vei putea rescrie doar viitorul

viitorului.

 

Capitolul 4: Cu privire la micile surprize de pe drum

 

După cum se poate vedea, sunt

destule feluri în care poți întâlni iubirea vieții tale, mai multe decât ne permite

timpul să analizăm. Să ne uităm la un ultim exemplu.

Să presupunem că ești telepat din născare,

și poți nu numai să citești gândurile, dar și să prezici evenimente,

și întâlnești o persoană a cărei minte n-o poți citi

și al cărei viitor nu-l poți prezice. Vei fi pus atunci

în dificultate, având în vedere că nu știi la ce se gândește

persoana aceea și nu poți spune dacă

viitorul ei este unul fericit, care te include,

sau unul nefericit, care te include, sau unul nefericit

care nu te include, sau, cel mai rău, unul fericit,

care nu te include, și fiindcă

nu vei fi obișnuit cu astfel de imprecizii, cu atâta nesiguranță,

vei fi foarte interesat de această persoană misterioasă.

Îți vei imagina sute de viitoruri împreună,

pentru că nu-l poți vedea pe cel care așteaptă, și vei face

un joc din a încerca să ghicești la ce se gândește persoana –

când ieșiți afară la o înghețată, te vei gândi o jumătate

din timp că prăjiturica enigmatică va cere o înghețată cu fistic,

iar cealaltă jumătate, că miraculosul criptolectician va cere una

cu migdale învelite în ciocolată și vanilie, mda, hm,

și ți se va părea cam riscant și vei spune „Vrei

cu fistic?” și noua ta combinație va răspunde

„Cred că de fapt voi lua cu nuci pecan”,

și-ai să te gândești, fir-ar să fie, poți să-mi spui Stan Pățitul,

pe-asta n-am văzut-o venind! În momentul ăsta,

cu siguranță ai mai multe întrebări, dar cum acesta este

un simplu ghid despre cum să întâlnești iubirea vieții tale, nu-ți putem spune

ce să faci după ce întâlnești pe cineva care nu e nici ciupercă, nici robot,

nici nu te împușcă în față, nici nu te evaporă de pe axa timpului și e

imun la puterile tale; va trebui să-ți dai seama de asta

singur, și de ce rămâne de făcut mai departe. PONT:

Există mereu o șansă ca cel al cărui viitor nu-l poți vedea

și a cărui minte n-o poți citi să se întoarcă spre tine,

sub ipsărița revărsată a stelelor,

și să spună „Știi, eu pot vedea viitorul. De când eram copil.

E ca și cum ai bâjbâi printr-o cameră a cărei ușă nu știi

cum se închide, o cameră și o ușă care nu știai că

sunt acolo, o cameră plină de obiecte pe care ai vrea să le poți

oblitera din memorie. După o vreme, nu te mai întrebi

dacă viitorul pe care-l vezi se întâmplă pentru că

l-ai văzut și ai făcut ceva ca să încerci să-l schimbi,

sau se întâmplă pentru că l-ai văzut și n-ai făcut

nimic. Al tău e așa de fericit. Pe mine nu mă include.”

 

 

                           trad. Radu Nițescu

„Uneori, scrii ca să găsești un fel de a spune care să devină un mod de a vedea, de a înțelege mai bine lumea, ca să-ți amintești de cei pe care i-ai pierdut sau pentru a spera cu voce tare sau pentru a învinge întunericul, iar alteori scrii pentru că tocmai ai văzut un film în care un vlăjgan transpirat sfârșește în chip neașteptat cu o tipă frumoasă, glumeață și deșteaptă pentru că amândoi au scăpat de o invazie extraterestră, și te gândești „Ok, ajunge. Nu așa se îndrăgostesc oamenii.” Poemul ăsta a început cu siguranță mergând pe al doilea fir, dar mă întreb dacă nu s-a transformat în altceva, nu în ultimul rând pentru că – nefiind nici telepat din născare, cu puterea nu numai de a citi gândurile, dar și de a prezice evenimente – nu i-am văzut sfârșitul venind până când nu am fost acolo.”  – Stephen Kampa

This Post Has 3 Comments

  1. Andrei Gamart

    Frumos poem.

  2. Radu Nitescu

    si mie mi-a placut tare

  3. carmenr

    Cantitatea de umor care te tine fericit câteva zile…

Lasă un răspuns