Nu mai țin minte acum câtă vreme am descoperit poezia lui Stephen Kampa, dar cert e că mi-a plăcut mult. Poemul ăsta poate în mod special.
Las aici site-ul lui, unde puteți găsi mai multe informații despre el, precum și alte poeme.
Poemul în engleză poate fi citit aici: https://rattle.com/how-to-meet-the-love-of-your-life-a-basic-guide-by-stephen-kampa/
Cum să-ntâlnești iubirea vieții tale: un ghid de bază
Stephen Kampa
Sunt mai multe feluri în care poți să întâlnești iubirea vieții tale și niciunul
nu e potrivit pentru toată lumea. Acest ghid simplu
oferă exemple ale unor moduri în care
ai putea întâlni iubirea vieții tale.
Capitolul 1: Cu privire la personalitate
Un mod în care poți întâlni iubirea
vieții tale este să te trezești deodată într-un centru
de cercetare abandonat, specializat în robotică,
tocmai când o ciupercă conștientă interesată de robotică s-a infiltrat
în clădire și a început să creeze fungoboți teriomorfi
ca să cucerească lumea. Dacă dai de cineva
în clădire care nu e robot, și supraviețuiți amândoi
evadării din unitate printre explozii,
persoana cu care ai scăpat va fi iubirea
vieții tale. PONT: Ar fi bine ca partenerul tău de fugă
să nu fie nici o ciupercă.
Capitolul 2: Cu privire la valori
Un alt mod în care poți întâlni iubirea vieții tale
este să te învârți pe lângă niște oameni bine îmbrăcați,
care arată de parcă ar purta arme. Șansele sunt ca cineva să fie
spion și, dacă stai prin preajmă îndeajuns, acel cineva
va începe să facă chestii de spion, cum ar fi să împuște grămezi de
oameni dispensabili, să bea multe băuturi scumpe, să arunce în aer
supercomputere, centrale electrice și/sau câte-un versant,
și pentru că te afli și tu pe-acolo, acest spion
se va simți obligat fie să te protejeze, să te împingă la pământ
înaintea exploziilor și să-ți atingă excitabilele când
totul s-a terminat, fie să te împuște. Dacă noua ta combinație
nu te împușcă, e un spion al forțelor binelui și iubirea
vieții tale. PONT: Cel mai simplu mod de a diferenția
spionii buni de spionii răi e că spionii buni
nimeresc mereu ținta.
Capitolul 3: Cu privire la ce duci cu tine
Încă un mod în care poți să întâlnești iubirea
vieții tale este călătoria în timp. Fie că faci asta
împreună cu iubirea vieții tale
sau în căutarea iubirii vieții tale, călătoria în timp asigură
descoperirea iubirii vieții tale, nu în ultimul rând pentru că anumite
variațiuni ale călătoriei în timp îți permit să ajungi
la destinație doar dezbrăcat. Când dai buzna în trecut dezbrăcat,
printre atâtea perturbări electrice, explozii
și dislocări spațiale, care distrug uneori orice
ar fi ocupat acea parte a continuumului spațiu-
timp înainte să dai tu buzna dezbrăcat, lași
o incredibilă impresie asupra oricui n-a fost
dislocat spațial și te vede dezbrăcat. Dacă călătorești prin timp
și reușești să nu te evapori complet, și nici lumea din care vii, când introduci
pe axa timpului, într-o poziție precedentă, o nouă variabilă, chiar și
cea mai mică dintre ele putând altera axa,
așa cum un agent de asigurări din Slippery Rock
poate strănuta un tsunami în cealaltă jumătate a lumii,
atunci oricine ți se alătură în această călătorie va fi
iubirea vieții tale. PONT: Când călătorești
în viitor, nu ai de ce să-ți faci atâtea griji, dat fiind că
vei putea rescrie doar viitorul
viitorului.
Capitolul 4: Cu privire la micile surprize de pe drum
După cum se poate vedea, sunt
destule feluri în care poți întâlni iubirea vieții tale, mai multe decât ne permite
timpul să analizăm. Să ne uităm la un ultim exemplu.
Să presupunem că ești telepat din născare,
și poți nu numai să citești gândurile, dar și să prezici evenimente,
și întâlnești o persoană a cărei minte n-o poți citi
și al cărei viitor nu-l poți prezice. Vei fi pus atunci
în dificultate, având în vedere că nu știi la ce se gândește
persoana aceea și nu poți spune dacă
viitorul ei este unul fericit, care te include,
sau unul nefericit, care te include, sau unul nefericit
care nu te include, sau, cel mai rău, unul fericit,
care nu te include, și fiindcă
nu vei fi obișnuit cu astfel de imprecizii, cu atâta nesiguranță,
vei fi foarte interesat de această persoană misterioasă.
Îți vei imagina sute de viitoruri împreună,
pentru că nu-l poți vedea pe cel care așteaptă, și vei face
un joc din a încerca să ghicești la ce se gândește persoana –
când ieșiți afară la o înghețată, te vei gândi o jumătate
din timp că prăjiturica enigmatică va cere o înghețată cu fistic,
iar cealaltă jumătate, că miraculosul criptolectician va cere una
cu migdale învelite în ciocolată și vanilie, mda, hm,
și ți se va părea cam riscant și vei spune „Vrei
cu fistic?” și noua ta combinație va răspunde
„Cred că de fapt voi lua cu nuci pecan”,
și-ai să te gândești, fir-ar să fie, poți să-mi spui Stan Pățitul,
pe-asta n-am văzut-o venind! În momentul ăsta,
cu siguranță ai mai multe întrebări, dar cum acesta este
un simplu ghid despre cum să întâlnești iubirea vieții tale, nu-ți putem spune
ce să faci după ce întâlnești pe cineva care nu e nici ciupercă, nici robot,
nici nu te împușcă în față, nici nu te evaporă de pe axa timpului și e
imun la puterile tale; va trebui să-ți dai seama de asta
singur, și de ce rămâne de făcut mai departe. PONT:
Există mereu o șansă ca cel al cărui viitor nu-l poți vedea
și a cărui minte n-o poți citi să se întoarcă spre tine,
sub ipsărița revărsată a stelelor,
și să spună „Știi, eu pot vedea viitorul. De când eram copil.
E ca și cum ai bâjbâi printr-o cameră a cărei ușă nu știi
cum se închide, o cameră și o ușă care nu știai că
sunt acolo, o cameră plină de obiecte pe care ai vrea să le poți
oblitera din memorie. După o vreme, nu te mai întrebi
dacă viitorul pe care-l vezi se întâmplă pentru că
l-ai văzut și ai făcut ceva ca să încerci să-l schimbi,
sau se întâmplă pentru că l-ai văzut și n-ai făcut
nimic. Al tău e așa de fericit. Pe mine nu mă include.”
trad. Radu Nițescu
„Uneori, scrii ca să găsești un fel de a spune care să devină un mod de a vedea, de a înțelege mai bine lumea, ca să-ți amintești de cei pe care i-ai pierdut sau pentru a spera cu voce tare sau pentru a învinge întunericul, iar alteori scrii pentru că tocmai ai văzut un film în care un vlăjgan transpirat sfârșește în chip neașteptat cu o tipă frumoasă, glumeață și deșteaptă pentru că amândoi au scăpat de o invazie extraterestră, și te gândești „Ok, ajunge. Nu așa se îndrăgostesc oamenii.” Poemul ăsta a început cu siguranță mergând pe al doilea fir, dar mă întreb dacă nu s-a transformat în altceva, nu în ultimul rând pentru că – nefiind nici telepat din născare, cu puterea nu numai de a citi gândurile, dar și de a prezice evenimente – nu i-am văzut sfârșitul venind până când nu am fost acolo.” – Stephen Kampa
Frumos poem.
si mie mi-a placut tare
Cantitatea de umor care te tine fericit câteva zile…